Informatii utile
Lima 26 - 28 iunie 2008Joi 26.06.2008
Am ajuns in Lima pe la 4 dupaamiaza. De la aeroport l-am sunat pe Cezar, un prieten din Lima pe care l-am cunoscut pe internet, si dupa aproximativ o ora si jumatate de asteptare a venit si ne-a luat.
Drumul de la aeroport la periferie acasa la Cezar l-am negociat la 37 soli de la 40 cat voia initial cand ne-a vazut ca suntem straini. Pe drum ne-a cam dat emotii pentru ca mergea foarte agresiv ca de altfel toti soferii din Lima. Facea slalom cu viteza mare printre alte masini, noaptea fara sa vada prea bine, si ii mai taia din cand in cand calea si cate un pieton in fuga. Masinle erau aproape toate putin lovite si dar accidente grave se pare ca nu se petreceau prea multe pentru ca soferii sunt invatati sa mearga asa. Am observat ca de fiecare data claxoneaza ca sa ii faca pe ceilalti sa se fereasca, chiar si atunci cand trec pe rosu la semafor.
Dupa zece minute de condus in stilul asta am inceput sa ne obisnuim, dar totodata eram din ce in ce mai ingrijorati cand vedeam in ce zone ajungem. Era un cartier de la periferie unde nu vedeai nci o casa terminata si totul parea foarte dubios. Mai tarziu am aflat ca acolo strazile nu aveau nume si casele nu aveau adresa.
Casa in care am stat era a surorii lui Cezar si nu statea acolo decat atunci cand avea musafiri. Cu toate ca arata ceva mai bine decat casele din jur nu s-ar fi zis ca putea locui cineva acolo. Dupa cateva minute a reusit sa descuie usa care era in spatele unor gratii masive si am reusit sa intram. Altfel oamenii erau foarte de treaba.
Camera in care am dormit avea geamurile sparte. Cu toate aceastea am adormit obositi dupa drumul lung dar cu gangul la ce o sa urmeze.
Vineri 27.06.2008
Buna dimineata Lima in cantec de cocosi! Ne-am trezit pe la 3 dimineata din cauza diferentei de fus orar si am mai asteptat pana pe la 6-7 cand s-a luminat de ziua.
Drumul spre oras l-am facut cu Cezar cu autobuzul 76. Biletele se iau de la sofer si costa in jur de 0,5-1,5 soli in functie de distanta pe care mergi. Ajunsesem foarte aproape de centrul istoric al Limei si nu ne venea sa credem ca arata asa de rau. Am coborat din autobuz cu speranta si emotii si am reusit sa ajungem in Plaza San Martin unde in sfarsit gaseam o zona Ok unde ne puteam relaxa. Am mancat cava cu 11 soli apoi ne-am continuat drumul pe strada pietonala pana in Plaza de Armas unde erau foarte multi turisti se ne simteam in siguranta.
Ni s-a parut deosebita arhitectura coloniala cu balcoane din lemn impodobite. Am intrat in biserica la Merced care ne-a impresiona mai mult pe afara decat in interior ude era la fel ca oricare biserica catolica. In jurul fantanii de bronz din Plaza de Armas erau multe grupuri de copii scolari cu profesori si ghid care participau la o lectie de istorie in aer liber. Pentru a intra la catedrala trebuia sa platim cate 10 soli si cum nu ne tenta prea mult am preferat sa ne plimbam in continuare pe strazi. Asa am ajuns la Mercado Central unde erau multi pui taiati si spanzurati, randuri intregi de tarabe cu fructe, peste, carne si multe altele. Ne-am simtit ca intr-un Obor imens si tot timpul eram cu ochii pe acte si aparat sa nu dispara ceva.
Din intamplare am trecut pe langa muzeul numismatic si fata zambitoare a portarului ne-a facut sa intram. Aici am vazut monezi de toatetipurile, prese pentru monezi si o scurta istorie a Peru-ului in imagini. In continuare voiam sa mergem la muzeul aurului dupa cum ne recomandase cineva de acolo. Tot in aceeasi zi voiam sa ajungem si la muzeul de antropologie si arheologie dar nu am mai avut timp.
Mergand in continuare pe strada ne-a atras atentia cladiea congresului si forfota din jur. Am intrat si noi sa vedem ce este. O ghida foarte de treaba, Yasmine, care nu prea sta engleza dar si-a dat tot interesul ne-a plimbat prin cladire siprin gradina din fata acesteia. In fosta camera a senatului ne-a placut vitraliul de sus care reprezenta o femeie cu trei copii care simbolizeaza cele trei provincii ale tatii unite de stema. Tot de aici am primit recomandarea sa intram si la muzeul inchizitiei care era peste drum si unde intrarea era gratuita. Aici am vazut sala de judecata cu un tavan din lemn foarte frumos sculptat si imbinat fara cuie, coridoarele din spate cu celulele si camera de tortura. De aici am aflat ca exista niste catacombe care merita vazute la manastirea San Francisco. Asa ca in continuare am mers acolo unde intrarea era 5 soli intreg dar am platit la jumatate cu cardurile de reduceri. Ne-a placut mult gradina care era impartita in 33 de pari, fiecare corespunzand unei chilii.
De aici am iesit cu pofta mare de mancare si am intrat intr-unul din primele restaurante care ne-a iesit in cale. Chiar daca a fost mai scump berea a facut toti banii.
Dupa ce ne-am vazut mancati am mers pana in Parc de la Reserva unde erau niste fantani arteziene foarte frumoase si care erau luminate noaptea. Nu stiam daca era sau nu an electoral dar si aici in pasajul de sub fantani eau afise cu realizarile urbanistice din Lima. Am trecut prin tunelul de apa luminat si ine-am bucurat de zambetele copiilor care se jucau prin apa in timp ce apa dansa pe muzica clasica.
Pentru ca era tarziu am vorbit cu Cezar sa ne intalnim undeva in drumul lui - cinema Junin - pentru a pleca spre casa. Am luat autobuzul 21 si aici a inceput marea aventura. Ne-am inghesuit ca sarmalele in cratita si ne-am tinut respiratia in timp ca ajutorul de sofer statea pe scara si incerca sa adune cat mai multi pasageri si sa ii inghesue in autobuz. Aici condusul se bazeaza foarte mult pe claxon, strigaturi si batai cu palma in masinile celorlalti pentru a-i face sa se opreasca. De cateva ori ajutorul de sofer s-a dat jos si a oprit alte masini ca sa trecem noi. Toate acestea se intamplau in timp ce ajungeam intr-o zona din ce in ce mai dubioasa si noaptea se lasase de mult peste oras.
Am prins si cateva ambuteiaje si punctul culminant a fost atunci cand soferul, dorind sa ocoleasca un dop, a luat-o pe o straduta laturalnica impreuna cu alte masini, dar care se termina cu o cale ferata. Nici asta n ua fost o piedica. Neputand sa urce pe calea ferata a pus la roata un bolovan, a mai impins putn si in final a facut stanga pe calea ferata. Inauntru eram ca sardelele si ne zguduia parca sa intram mai bine, si trenul care venea dupa noi s-a oprit si statea si el in trafic. In final am scapat si de tren si de ambuteiaj si ne apropiam de coborare. O femeie binevoitoare ne atentiona sa nu coboram acolo ca e zona proasta si ca o sa fim jefuiti. Pana la urma am coborat si ne-am linistit numai atunci cand l-am vazut pe Cezar care ne astepta.
Dupa ce am mai schimbat inca doua astfel de autobuze am ajuns in sfarsit acasa la Cezar. Morti de oboseala am mai primit cateva sfaturi de calatorie si al adormit.
Sambata 28.06.2008
Ne trezim, facem bagajele, cateva poze care sa ilustreze zona unde am stat si plecam spre Miraflores. Aici peisajul e cu totul diferit de ce am vazut pana acum - cladiri moderne, parcuri ingrijite, hoteluri, restaurante, banci, ambasade, parca ar fi alt oras.
Am luat un sandvis pe fuga, o Inca Kola cu gust de guma Turbo si ne-am indreptat spre ocean. Faleza era foarte inalta si plaja plina cu bolovani iar zeci de surferi erau in apa si incercau sa prinda cate un val mare.
Am stat pe plaja sa ne scriem impresiile si cand am vrut sa punem mana in apa a venit un val mare si am scapat in ultimul moment sa nu ne ude sarind pe dig.
In continuare am mai stat la o bere in Miraflores si apoi un taxi n-a dus la statia de autobuz spre Cusco. Am mai luat o prajitura cu lamaie si ne-am imbaarcat in autobuzul care ar face invidioasa orice companie de la noi ca Dacos sau Ionescu. Aveau muzica traditionala, televizor cu filme, patura, masa inclusa, etc. La revedere Lima!!
Nu am reusit sa mancam in Miraflores, lucru pe care l-am regretat amar in urmatoarele 6 ore. Ne-am plictisit de atata desert si de casele saracacioase care le vedeam pe geam. Pana la urma s-a lasat intunericul si am adormit, trezindu-ne doar din cand in cand sa vedem pe unde mai suntem.
Cusco si Machu Picchu 29.06-2.07.2008Duminica 29.06.2008 - Cusco
Ne-am mirat ca drumul spre Cusco a urcat pana pe la 4350m si de usurinta cu care trecea soferul prin gropi. Spre dimineata peisajul a devenit maii frumos, casele mai aranjate ca in Lima si drumul mai abrupt.
Am ajuns in Cusco cu 2 ore intarziere (20 de ore de drum in total) si dupa ce un taxi ne-a dus pana in Plaza de Armas am gasit o cazare ieftina si buna, aproape de centru si ne-am zis ca nu mai are rost sa stam pe cine stie unde, mai ales ca nu ne costa asa de mult.
Am ramas surprinsi ca orasul era mult mai frumos si prietenos decat Lima: terase si hoteluri la tot pasul, monumente istorice si era ingrijit de parca ar fi fost alta tara.
Bupa un dus bun, am baut o bere rece, am mancat un meniu traditional cu pui si ne-am simtit ca noi. Astfel am scapat de foamea din autobuz, dupa care am urcat si am stat la un balcon cu vedere spre Plaza de Armas.
In continuare am inceput sa colindam strazile. Am vazut zidurile vechi facute de incasi, magazine traditionale, piatra cu 12 unghiuri, figura pumei din zid si dupa multe colindari am intrat sa mai mancam ceva. Pestele traditional rece (ceviche) nu prea ne-a incalzit dar un pisco sour si un ceai din frunze de coca ne-a pus pe picioare. In continuare am ajuns in Plaza San Blas, am mai facut ceva cumparaturi si am vazut llame. Cum planul pe urmatoarele zile a fost facut printre beri, ne pregatim de culcare.
Luni 30.06.2008 - Cusco, Pisac, Ollantaytambo, Aguas Calientes
Ne trezim de dimineata cu gand sa facem un tur la Pisac si Ollantaytambo si sa luam bilet pentru a doua zi pentru Machu Picchu. Numai ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ. Mergem sa cumparam "boleto turistico" iar cel de acolo nu vrea sa ne dea reducere pe motiv ca nu suntem sudenti iar apoi ne indreptam spre gasa sa luam bilete la tren spre Machu Picchu. Acolo dupa o lunga asteptare aflam ca toate biletele din Cusco pana la sfarsitul saptamanii erau date si nu mai gasim decat o varianta din Ollantaytambo cu plecare seara si intoarcere seara urmatore si care s-a dovedit si putin mai ieftina. Nu avem de ales si le luam asa.
Stam putin pe o piatra sa ne gandim ce sa facem si hotaram sa nu mai lichidam hotelul pentru noaptea care urmeaza si sa mergem direct la Aguas Calientes sa dormim acolo. Luam un colectivo pana la Pisac de unde un taxi ne urca pana sus la ruine pentru 15 soli.
Chiar daca am vazut valea Urubamba din autobuz eu putin diferit sa fii acolo si printre ruine. Peisajul de sus e foarte frumos si te poti pierde printre ruine. Atmosfera anzilor e intretinuta de un om care canta la fluier. Am trecut prin templul incas si am coborat pe scari printre terase si apoi pe poteca pana jos in Pisac. Soarele ne-a insotit pana la urmatorul colectivo care ne-a lasat in Urubamba. Aici dupa o mica pauza ne-am imbarcat intr-un microbuz care ducea copii de la scoala acasa in Ollantaytambo. Ne-am bucurat de zambetele lor si nu stim cand a trecut drumul. Una din fetite ne-a oferit si niste cereale trafitionale care semanau cu boabe de porumb prajite.
Can am ajuns in oras privirile ne-au fost atrase de fosta fortareata incasa. Aici am urcat scarile si ne-am plimbat printre terase si ziduri mirandu-ne de niste blocuri de piatra uriase imbinate perfect. Nu o data ne-am intrebat cum au reusit sa ciopleasca si sa care blocurile de pe partea cealalta a raului unde era cariera. Pasii au urmat poteca de langa fortareata si am ajuns la vechiile case ale incasilor suspendate pe coasta muntelui. De aici am coborat si mai apoi ne-am indreptat spre gara cu gandul la o masa buna si ne-am imbarcat in tren la ora 4.
In Aguas Calientes ne-am imbarcat la un hotel recomandat de Lonley PlanetAcum stam la o terasa bucurosi ca avem biletele de Machu Picchu in buzunar si ne amintim intamplarile de peste zi.
P.S. Irina s-a amuzat copios de spaniola lui Mihai care devine pe zi ce trece mai buna. Astazi a luat sticla goala de bere, i-a aratat-o chelneritei si a zis "Inca una cervaza". Nu stiu cum a zis la tren dar mi-a povestit ca i-a venit mult mai usor sa ii explice celui de pe peron in romana pentru ca tipul nu stia engleza iar el stia mai bine roamna decat spaniola.
Marti 01.07.2008 Machu Picchu
Ne-am trezit de dimineata, ne-am strans lucrurile si am coborat in statia de autobuz. Acestea plecau imediat datorita numarului mare de turisti si am urcat panta spre Machu Picchu cu sufletul la gura. Am ramas uimiti de marimea ruinelor si de cat de bine s-au pastrat.
Ne-a intampinat casa paznicului si am vazut piatra de mumificare si ne-am retras intr-o parte pentru a admira in liniste peisajul. Am vazut rasaritul soarelui de dupa munte mancand o banana si un biscuite. Incet incet intreaga cetate s-a umplut de soare si am luat-o pe poteca serpuita ce ducea la Puenta Inca. Am gasit uimitoare poteca de piatra fasonata care urmarea curba de nivel a muntelui si care ramasese parca neschimbata de atatia ani.
Am revenit in cetate unde ne-am bucurat de lame si am vizitat baile sacre si Templul soarelui. Coborand in partea sudica a orasului am gasit printre locuinte condorul si locul de sacrificiu al lamelor. Am strabatut cartierul de case si am ajuns in final la poarta pe unde se urca spre Huayna Picchu. Aflam ca bletele pentru urcare s-au epuizat ( maxim 400 / zi gratuite dar care se dau in ordinea ajungerii la poarta) si ne retragem la umbra sa citim despre istoria orasului.
Revenim la poarta cand cineva ne intreaba daca nu vrem 2 bilete pentru urcare si le multumim bucurosi. Dupa o lunga asteptare pasim pe cararea ce ducea spre varf. In partea de sus ne impresioneaza ruinele suspendate deasupra haului si privelistea spre muntii din jur. Nu mai avem timp sa coboram spre grota mare si templul lunii asa ca ne intoarcem pe poteca abrupta in vechiul oras.
Aici vedem zona templelor, si ne oprim la Intiwatana ( Piatra Sfanta dedicata soarelui cu ajutorul careia se calculau solstitiile si echinoctiile) inainte de a cobora spre piata centrala. Cum foamea isi facea simtita prezenta in stomac, abia asteptam sa ajungem in Cusco sa mancam un Pollo a la Brassa cu un vin alb sec. Revenim la realitate si ne contunuam drumul printre ruine pana la poarta unde hotaram sa coboram.
Drumul inapoi l-am facut pe jos pe poteca cu scari si am ajuns la Aquas Calientes la timp pentru a manca aici puiul mult visat si sa degustam vinul de Cile.
In tren ne-am imprietenit cu doi spanioli cu care am impartit un taxi de la Ollantaytambo la Cusco. Pe drum Irina a avut ceva emotii pentru ca soferul conducea destul de agresiv. In camera de hotel adormim obositi si noaptea este destul de agitata.
Miercuri 02.07.2008 Cetatile de langa Cusco
De dimineata Irina nu se smtea prea bine si a dormit pana la 12 in timp ce Mihai s-a dus la un internet si s-a plimbat prin oras. ulterior am fost sa luam bilete pentru Puno a doua zi si am pornit sa vizitam cetatile Tambomachay ( foarte putin pastrata si cu fantani ), Pucha Puchara ( rosie si cu priveliste frumoasa), Quenko ( locul in care se mumificau Inca intr-o pestera) si cea mai impresionanta Sacsayhuaman, cu pietre de sute de tone imbinate perfect care formau dintii pumei.
Ne-am intors cu un taxi si am mancat un pui cu orez dupa care am revenit in camera sa se odihneasca Irina care avea temperatura din ce in ce mai mare. Mihai a fost la o farmacie si in urma indicatiilor primite, cu nurofen si comprese reci s-a rezolvat indigesto- insolatia.
Puno si Isla Taquile 3-6.07.2008Joi 03.07.2008 Puno
Am luat de dimineata autobuzul spre Puno dupa ce am retiparit biletele contra 10 soli. Aici am invartit putin orasul ( un obor mai mic ca Lima dar bine pazit in centru), am mancat o friptura de alpaca, ne-am luat palarii sa nu mai facem insolatie si ne-am uitat pe net de Bolivia.
Vineri 04.07.2008 Silustani
Ne-am trezit de dimineata si am hoinarit prin oras pana la 8.30 cand s-a deschis consulatul Boliviei si am fost dupa viza. Pana la 12 cand am fost sa recuperam pasapoartele am mancat super bine la un restaurant 2 meniuri de pui si am trecut pozele pe stic. la ora 13 iata0ne cu viza luata si poposim la o agentie sa luam bilete de Silustani pentru dupa-amiaga.
Dupa o pauza de o ora la hotel si cateva emotii ca nu mai veneau sa ne recupereze iata-ne in autobuz spre vechiul cimitir pre-incas. Am prins o lumina exceptionala si pozele au iesit pe masura. La intoarcere am oprit in marginea drumului la o casa traditionala unde am vazut cum locuiesc ei si ne-au ntampinat cu mancare - cereale, cartofi, gogosi, branza, maioneza.
Am ajuns obositi in puno si am fost la un internet unde am descarcat din nou fotografiile pentru ca nu le descarcase bine.
Sambata 05.07.2008 Uros- Taquile
Ne trezim de dimineata si plecam spre port. Pe barca am inghetat ceva dar ne-am intalnit cu o femeie care a lucrase pe insula si ne-a aranjat cazarea.
Pe drum am oprit si la insulele plutitoare Uros unde am fost impresionati de modul cum traiau si de faptul ca fiecare generatie ( odata la 70 de ani) trebuie sa isi construiasca o noua insula.
Odata debarcati pe insula taquile ne preia o femeie care ne conduce pana la casa ei unde ne intampina o gramada de copii. Facem poze, mai asteptam putin pana la masa si mancam impreuna cu doua fete din Olanda care au venit impreuna cu noi.
Dupa masa am iesit la plimbare. Senior Calist -gazda noastra - ne conduce in piata centrala unde era o intalnire a localnicilor. De aici ne continuam singuri plimbrea pana in capatul celalalt al in sulei de unde o luam drept in sus printre terase si iesim in varf la ruine. Aici e foarte liniste si gandul ne poarta spre casa si la cei dragi dar e ora 1 noaptea in Romania si prea tarziu sa mai sunam acasa. Admiram apusul frumos si linistitor iar odata ce soarele e dupa munti grabim pasul spre casa sa nu se intunece de tot si sa nimerim poteca.
Trecem prin piata unde tocami se incheia adunarea localnicilor si ajungem acasa odata cu intunericul. Ne uitam la stele si suntem incantati de jocul copiilor in timp ce masa se pregatea si somnul se strecura printre pleoape.
Duminica 06.07.2008 Taquile
Ne trezim foarte dimineata cu bocanit in usa - rasarea soarele. Asa ca ne incaltam repede si coboram langa lac unde prindem primele raze si ne bucuram de caldura lui. Mai ramanem la soare si ne amintim de traznaile pe care le faceam cand eram mici. Mihai face o sfarleaza din coceni de porumb si urcam spre casa unde luam micul dejun.
Cu burtile pline rezolvam si cu cazarea si masa si ne indreptam spre lac unde motaim pe pietre la soare ascultand cum se bate apa de tarm. Dupa vreo doua ore si un somn bun ne hotaram sa mergem. Pe drum culegem niste munia ( menta salbatica) si ne asezam pe prispa sa o curatam. Ne luam la revedere de la gazda si ne indreptam spre piata in asteptarea ceremoniei de care auzisem. Asteptarile ne-au fost inselate, asa ca ne indreptam spre port.
Dupa imbarcare privim insula departandu-se si inghetam putin inspre Puno. Odata ajunsi ne cazam la acelasi hotel, scoatem bani, luam bilete de Bolivia si asteptam cu nerabdare o friptura cu usturoi si cu cartofi prajiti si un peste la Don Piero.
Copacabana si Isla del Sol 7-8.07.2008Luni 07.07.2008 Copacabana - Isla de Sol
Ne trezim de dimineata, facem bagajul si Mihai pleaca sa ia ceva de mancare iar la intoarcere venise deja un taxi sa ne duca la autobuz. In statie ne intalnim cu doi romani din Galati care venisera din Huaraz si se duceau spre Arequipa. Vine si autobuzul nostru si plecam in sfarsit spre Copacabana. La granita oprim sa schimbam bani si trecem pe la ghisee pentru viza. Avem nevoie de copie a vize de Bolivia si platim un sol pe pagina.
Ajungem la Capacabana, mai mult sat decat oras dar foarte bine aranjat turisti. Luam un bilet spre Isla del Sol si nu stam prea mult ca vine barca. Pe barca ne e cam rau de la mirosul de benzina si cand ajungem pe insula ne cazam cam stresati de copii care sareau pe tine sa-ti ofere un loc pentru innoptat.
Mancam ceva - eram morti de foame- si apoi urcam pana in vatful insulei la 4069m, de unde era o priveliste foarte frumoasa in special spre Cordilliera Real. Burtile nu erau pline asa ca la coborare mai luam o pizza si apoi mergem al culcare cu gand sa ne trezim de dimineata la 3.45, dar pe irina o doare gatul si dormim pana la 7.30.
Marti 08.07.2008 Copacabana - La Paz
Nu ne mai trezim pentru ruine si ne ducem in port la 8.30 cu gand sa luam prima barca spre Copacabana. Incercam la mai multi dar nu ne ia nimeni si intram in vorba cu niste americani care asteptau o barca privata care ne ia si pe noi la ora 10.00 si ajungem repede in cealalta parte a lacului. Colegii de barca erau profesori veniti la un schimb de experienta in Bolivia si timp de cateva ore aflam de criza din America, Obama, chestiuni interne, etc.
Ca sa nu repetam istoria, primul lucru pe care il facem e sa mancam apoi cumparam un Lonely Planet Bolivia sa stim pe ce lume ne aflam. Ducem bagajele la autobuz si pana sa plecam vizitam si catredala.
Ajunsi in La Paz ne agata un taxi care sa dovedeste a fi hot: mai ia o pasagera complice si pana sa ne dam seama opreste la un " control de doroguri" - fictiv - si ne usureaza de aproximativ 150$.
Ajungem in sfarsit la hotel dupa o cauare agitata si ne linistim dupa care bem o bere Huari si mancam ceva la restaurantul cel mai apropiat.
Chacaltaya si Valle de la Luna 9-10.07.2008Miercuri 09.07.2008 La Paz
Noaptea se dovedeste un sfetnic bun si dimineata pornim sa cunoastem La Pazul. Cautam niste agentii de turism recomandate dar fie nu gasim adresa ( denumirea si numerotatia strazilor e foarte alambicata), fie nu e nimeni acolo si ajungem pe Sagarnaga. Aici zeci de tururi si forfota turistilor in contrast cu zona Sopocachi undem fusesem noi si care era foarte civilizata.
Intram in multime si incercam sa gasim un tur catre Huayna Potosi si Ilimani. Ofertele sunt variate si toti spun ca au ghizi acreditati asa ca ne asezam la o masa cu mai multe pliate in fata in speranta de a lua decizia buna. Mergem la un net sa ne mai interesam de oferte si ne intalnim cu niste romani cu care iesim la un suc si o clatita. Aflam povestea a doi oameni care s-au stabilit in America, schimbam pareri despre Bolivia si ne asteptam sucul aproximativ o ora.
Dupa suc, dam o alta tura pe la agentii si ne hotaram sa plecam a doua zi pe Chacaltaya si ziua urmatoare sa plecam spre Huayna Potosi cu Juan de la Outdoor Xpeditions.
Joi 10.07.2008 Chacaltaya si Isla de la Luna
Plecam la Chacaltaya cu un microbuz plin de praf si de turisti brazilieni pe niste drumuri de pamant pline de gropi. Urcam pe varf, ne doare putin capul si la intoarcere ne simtim destul de obositi mai mult din cauza drumului decat a urcusului.
Oprim in Vale de la Luna unde este foarte frumos, facem poze multe si seara la hotel adormim gandindu-ne la ziua ce va urma.
Huayna Potosi (6088m) 11-12.07.2008Vineri 11.07.2008
Plecam inspre tabara de baza cu masina lui Juan ( ghidul nostru), sotia lui care era bucatareasa si cumnatul care era porter ( nu ne vine sa credem ca totul a fost la 110$/ persoana).Drumul este comun cu cel de Chacaltaya pana la un punct iar de acolo urmam drumul ce duce la minele de sub Huayna Potosi si la pasul Zango unde este tabara de baza.
Aflam pe drum multe lucruri interesante despre Bolivia: este obisnuit ca fetele sa aiba copii la 13-14 ani, cerveza cea mai buna este Huari ( confirmam - am incercat ), cand baiatul o cere de nevasta pe o fata se duce cu vin al parintii ei, si acestia se imbata, il bat pe baiat si abia apoi dau fata, coca - fenomen national, muzica traditionala, etc.
Trecem pe la barierade la mina unde ne legitimeaza si lasam masina inainte de a urca spre tabara avansata de la 5130. Aici mancam pe saturate ca niciodata la munte ( se cunoaste ca avem bucatar si porter ) si bem mult ceai de coca pentru ca imediat ce se lasa inserarea sa ne bagam in sacii de dormit.
Noaptea iesim afara si vedem cerul si stelele atat de clare cum nu le-am vazut niciodata.
Sambata 12.07.2008
Ne trezim la 2.20 si dupa o masa scurta si cateva ceaiuri iesim din cabana si ne pumen coltarii in picioare. Trecem de tabara argentiniana( 5500m) fara mari probleme in ritm constant. Urmeaza o traversare spre dreapta, sarim peste o crevasa si tinem in sus panta inzapezita pana iesim intr-un platou. Aici vantul bate foarte tare si combinat cu inaltimea face ca degetele sa ne inghete in bocanci. Ne continuam drumul cu greu pana la un alt platou unde ne oprim sa" respiram" si ne intoarcem privirile in uruma. Ramanem inmarmuriti: tot orasul La Paz fremata de lunimi.
Dupa scurt timp rasare si soarele care ne mai incalzeste dar altitudinea isi spune cuvantul si inaintam la fel de greoi. Dar in final ajungem, creasta ascutita cu cornisa e singura ce ne mai desparte de varf. cativa pasi greii dar siguri ne aduc la 6088 m. Ne bucuram de reusita dar nu poposim prea mult deoarece vantul aprig ne ingheata mainile cand mancam; doar pozele de varf si bucuria din suflet ne mai fac sa zambim si pornim cu pasi repezi spre refugiu. Drumul de intoarcere ne pare mai usor si ne inveselim de razele soarelui care isi facea din ce in ce mai simtita prezenta.
La refugiu am dormit putin si odihnicit si cu burta plina am coborat fara prea multa vlaga al masina. Drumul spre hotel parca nu se termina si dupa 2 ore de drumuri " peruane" ajungem la dusul mult visat. Ne revenim si plecam spre o pizza si spre agentiile de turism pentru a afla mai multe informatii despre Uyuni - salarul bolivian mult laudat. Obositi, putin raciti mergem spre hotel pentru a ne odihni.
Uyuni 13-17.07.2008Duminica 13.07.2008
Dimineata aceasta a fost una memorabila deoarece am trandavit cum nu s-a mai intamplat in toata calatoria noastra de pana acum. Plecam din hotel la 9 si cu gandul la un trucha ( peste din lacul Titicaca) ne indreptam spre oras pentru a vedea pe ce carari ne vor mai merge pasii. Dupa cateva vizite la agentii hotaram sa plecam la Uyini chiar in acea zi si ne aranjam si intoarcerea in Peru: 17 Iulie 2008.
Incercam Salata Cesar a la Bolivia ( doar verdeata, fara pic de pui ) dar si pui in sos de vin foarte delicios si cu burtile pline colindam prin magazine pentru a lua cadouri celor dragi ( In Bolivia preturile sunt aproape jumatate cat in Peru, asa ca toate cadourile le-am luat de aici). Am trecut pentru ultima data prin micile strazi din La Paz, vesnic aglomerate si pline de vanzatori, ne-am delectat simturile prin piata vrajitoarelor si...am plecat spre masa. De data aceasta tuche si 2 beri mari pentru a ne pune pe picioare. Putin ametiti si cu buna dispozitie ne indreptam spre hotel, ne luam ruxacii in spate si plecam spre statia de autobuze pentru a ne imbarca la 15.00 spre Oruro.
Drumul a decurs bine pana am ajuns in oradul " Oroare" unde terminalul de autobuze e ra o mare aglomeratie de vehicole care plecat in stigate de " organizatori de trafic" ( Oruro,Oruro, Oruro !!!, Copacabana!!! Copacabana!!! ). intrebam prin m,ultime de agentia de unde ne luasem biletele si dupa mai multe umere ridicate primim un raspuns afirmativ..undeva prin spate :). Turisti eram doar noi , 2 italieni, 2 francezi in amrea de indigeni si cu multa grija la bagaje ajungem la autocarul nostru; si aici povestea incepe.
Ne urcam in autocar pe locurile noastre ( 23- 24) si astetpam linistiti sa plece. Intre timp tot mai multi localnici urca in autobuz incarcati cu de toate de la paturi si plase emorme, la copii mici care plangeau in spate si cofraje cu oua. Toti isi fac loc pe culuar si isi aseaza paturile intre scaune asa ca ne gandim ca suntem foarte norocosi cu locurile rezervate din timp.
Irina se aseaza conformabil pe scaun si ...surpriza: acesta se rupe si cade pe spate. Drumul care se anunta lung si foarte aglomerat incepe sa devina si mai incitant. dar lucruile nu s-au oprit aici, cei de pe culuar au inceput sa se impinga in spate si se aud voci din ce in ce mai crescande nemultumite. Intelegem ca s-au vandut locuri ami multe decat cele existente in realitate si ca erau in spate persoane care aveau locurile 47- 48 cu toate ca autobuzul avea doar 35 de locuri.
Luam pe scaun cu noi o fetita ce aproape era strivita pe jos si asteptam sa vina cineva care sa lamureasca lucrurile. Dupa multa agitatie apare si soferul care face lumina: locurile inscrise pe scaune nu corespund cu cele scrise pe bilet - asa ca ne mutam toti cu 2 scaune mai in fata. Noi am fost foarte bucurosi ca am scapat de scaunul rupt dar italienii de langa noi au nimerit pe un scaun plin de voma. Ramasese murdar de la tura anterioara dar nimeni nu il curatase si nici nu aveau de gand sa stanga toata mizeria de acolo. Italianca se urcase in picioare pe scaun si tipa, mirosul era pe masura si toti localnicii se uitau mirati ca si cum nimic anormal nu se intamplase.
Apare in sfarsit un tucuiriu, cu o caciul neagra trasa pe ochi care mesteca frunze de coca si care incepe sa impinga cu o carpa toata voma sub scaunul din fata. la insitenta italienilor au sters si scaunul - cu aceeasi carpa si a ridicat din umeric an i-au certut o husa pentru scaunul pe care nu te mai puteai aseza. A revenit insa cu o punga de gunoi car enu acoperea cine stie ce si care ne-a convins ca ce era de schimbat acolo era mentalitatea si asta nu puteam face noi.
Pana sa se solutioneze situatia autocarul s-a pus in miscare spre uimitea turistilor si spre linistea localnicilor care si-au intins paturile luate de acasa pe jos si s-au asezat confortabil - asa cum faceau de obicei in calatoriile lor. Biletul cu loc era 30 BS iar fara loc 10Bs si cum diferenta era mare comparativ cu salariul lor le intelegeam alegerea.
Lumina se stinge si fiecare incearca sa isi gaseasca un loc favorabil de dormit. Doar italienii dadeau cu parfum in jur in spranta ca aerul sa fie mai suportabil si faceau haz de necaz scotand multe omomatopeice si indemnand pe toti sa manance si sa vomite.
Si daca cineva crede ca acesta a fost apogeul calatoriei noastre Oruro _Uyuni, nu poate sa se insele mai amarnic. Asfaltul se termina si autobuzul incepe sa se cutremure din toate inchieieturile deoarece nu avea amortizoare. Vibratia era asa mare din cauza drumului practic inexistent si a vitezei cu care mergea incat nu puteai sta cu spatele lipit de spatar ca te dureau rinichii si iti clantaneau dintii. Cum nu aveam altceva a face numaram orele pana dimineata si asteptam sa se termine.
tiot fiind supusi la vibratii avem nevoi fiziologice si dupa multe insistente soferul opreste la o toaleta. Ma indrept spre restaurant ( plin de dubiosi) si toti ceilalti se duc pe camp. Dupa conditiile de igiena gasite sunt convinsa 300% ca era mult mai igienic in aer liber de fata cu toata lumea decat la acel restaurant.
Plecam iar la drum si ne zvarcolim in continuare pe scaune numarand orele ramase si mirandu-ne de copii mici intinsi pe culoar car edormeau si peste care trebuia sa intinzi pasi mari pentru a nu-i calca. La un moment dat, pe la 3.30 autobuzul se opreste si toti se pregatesc de coborare. Aflam cu stupoare ca ajunsesem la destinatie cu 3 ore mai repede asa ca in toiul noptii, pe temperaturi sub 0C cautam cu disperare un hotal deschis unde sa putem dormi cateva ore bune intr-un pat.
Sunam la un hotel din apropiere si insistam pana trezim personalul si adormim intr-un pat normal cu dureri de spate si in asteptarea zilei ce tocmai incepea.
Luni 14.07.2008
Ne trezil la 8.30 si gasim agentia Sol de Manana cu care trebuia sa plecam in aceeasi zi in excursie. Ne bucuram de un mic dejun America completat cu un sandwich dupa care raman sa scot bani si Mihai pleaca sa lichideze hotelul. Ne lasam ruxacul mare la agentie, mai facem cateva provizii si dupa multa asteptare la ora 11 ajunge si Jeepul cu care plecam in excursie.
Ne alaturam grupului de 2 tineri din Austria, 1nemtoaica si un australian stabilit in Germania si vizitam cimitirul trenurilor.
Urmeaza desertul de sare Uyuni unde ne oprim si facem poze, vizitam hotelul de sare ( pe afara ca era inchis) si ajungem la insula Incahuasi unde ne impresioneaza cactusii giganti milenari. Aici luam masa, si mergem in plimbare pe insula care se dovedeste a nu fi asa de mare si o inconjuram.
Ne continuam drumul pe salar si ajungem la un alt hotel de sare unde am innoptat care arata pe dinafara ca o magazie dar in care conditiile sunt bune. Totul era de sare: peretii, patul, masa, lustra iar mancarea nu a fost sarata asa ca dupa o sticla de vin buna si povestiri despre calatoriile fiecaruia din grup, am plecat la culcare.
Marti 15.07.2008
Ne trizim dimineata cu un bocanit in usa care ne vestea ca e timpul sa plecam. Dupa masa inaintam in tinutul din ce in ce mai arid pana ajungem langa vulcanul activ Ollague care erupsese acum ceva timp si lasase urme memorabile: pietre in forme ciudate. Mergem spre sud si intram in taramul lagunelor. La Canapa unde ne-a intampinat o vulpe si la Chara Klota am oprit mai mult pentru a manca si a ne bucura de flamingo si vicunii. Prin desert am ajuns la Arborele de piatra unde ne-am catarat ( mai mult Mihai) pe formele ciudate ce acolo si ne-am continuat drumul in graba ca la raliu spre Laguna Colorada unde inoptam.
Dupa ce ne-am lasat convinsi sa ne cazam intr-o camera frigider ne-am indreptat spre laguna. LA inceput nu parea nimic impresionant, dar odata cu sorele ce apunea reflexiile acestuia se oglindeau diferit si privind in spate la apa pe langa care trecusem totul parea colorat in rosu. Cand am ajuns la mirador parea un lac insangerat in desertul care se intindea cat vedeai cu ochii. Ne-am apropiat incet de flamingo si de laguna si am facut fotografii pana ce frigul ne-a inghetat si alungat.
Trecand iarasi pe langa apa admiram cum culoarea lagunei devenea caramizie si contrasta cu mineralele, gheata alba si tufele de iarba galbene, uscate care reprezentau singura vegetatie. Infrigurati ne intoarcem la "hotel" unde bem multe ceaiuri calde sa ne incalzim. Nu dureaza mult si luam si masa alaturi de colegii de calatorie si o sticla de vin rosu care sa ne puna sangele in circulatie.
Miercuri 16.07.2008
Ne trizim la 5 dimineata si plecam inainte sa rasara soarele. Ajungem pe mijit la geizerele de la Sol de Maniana si ne incalzim la ele, ne plimbam printre celelalte geizere care seamana cu vulcanii noroiosi de la noi si inghetati ne indreptam spre apele termale de la Laguna Gelata. Ne bagam picioarele in apa calda si admiram rasaritul soarelui si pe curajosii care se lafaiau in costume de baie.
Masa o luam din portbagajul masinii si plecam spre Laguna Verde pe care o gasim inghetata si nu putem admira verdele pentru care este atat de faimoasa. Facem putin patinaj artistic :) si plecam spre granita cu Chile unde ne desprtim de austrieci si ne intorcem spre Oruro. Drumul este un adevarat raliu, soferul conduce ca nebunul chiar daca ii atragem atentia ca sunt si pasageri in spate. masina rezista eroic si strabatem desertul presarat de bolovanii aruncati de vulcani in eruptiile lor.
In mare graba ajungem la satucul unde luam pranzul, admiram pe drum struti mandu si ajungem la agentie. Aici dupa despartirea de cuplul din germania primim vestea care ne da peste cap: Autobuzul truristic rezervat din timp nu mai circula din caiza unei greve spontane a unor sateni si solutia este sa luam acelasi autobuz cu care am venit.
Mancam o pizza buna, ne mai linistim apoi ne informam in oras ce se mai aude cu greva si vedem ca solutia este unica: Autobuz spre Oruro. Acesta se dovedeste putin mai bun ca primul dar tot la fel de rece asa ca Ponchul cumparat se dovedeste de mare folos.
Joi 17.07.2008
Ajungem la Oruro cu o intarziere de 5 ore si autobuzul cu care ne continuam drumul nu vrea sa ne ia deoarece nu aveam din timp achizitionate bilete si aflam acolo ca pleca la 6 si nu 4.30 cum ne-au spus. Gasim alt autobuz care pleaca la 5.30 si il rugam pe sofer sa se grabeasca pt a prinde autobuzul de 8.30 din La Paz. Soferul merge cum stie el asa ca pe la 8.30 ajungem abia in El Alto. Avem noroc cu un pasager din autobuz care lucra la o companie de transport care ne ia cu el in autogatra din El Alto si dupa multe telefoane si emotii ajungem la iesirea din oras la bariera de unde ne recupereaza din mers autobuzul.
Suntem bucurosi ca ne indreptam spre Peru si nu ne mai deranjeaza nici faptul ca am avut locurile de langa WC. Drumul prin Desagadero e presarat cu multe controale. La granita dezordinea cu care ne-am obisnuit deja si soldatii sunt pusi mai mult la intimidare. Ajungem in Puno, ne urcam in autobuzul de Arequipa ( foarte usor chiar daca nu aveam bilet- deoarece nu mai reusisem sa il luam de la Gara chiar daca il cumparasem) unde mancam niste pufarine, singura mancare pe care apucasem sa o cumparam. Dupa mutle controale ajungem cu o ora mai repede in orasul alb.
Aici luam cu atentie un taxi si respiram usurati cand ajungem la hotel dupa doua zile de bantuitprin autobuze. La recomandarea receptionerului mancam le El Comandante Class unde ne saturam cu delicatese care nu erau deloc scumpe.
Arequipa si Canionul Colca 18-21.07.2008Vineri 18.07.2008
Zi de relaxare!
Dupa nebunia de zilele trecute spunem Nu la urcatul in orice fel de masina. Luam micul dejun in liniste, pe acoperisul hotelului si ne plimabam prin oras cautand variante de excursii la Canionul Colca. Ofertele sunt foarte variate si difera conditiile excursiile de la o agentie la alta. Vizitam Santa Catalina, manastirea care ne impresioneaza prin arhitectura, culoare si florile care o impodobeau la tot pasul. O mancare exclenta: sandwish cum nu am mancat nicaieri si o limonada de nu mai vroiai sa pleci. Am mai hoinarit pe la agentiile recomandate de Lonely Planet dar preturile erau foarte mari si nici programul oferit nu era flexibil.
Ajungem la balcoanele din Plaza de Armas pentru o bere, o inghetata si o clatita care s-a lasat mult asteptata. plecam molesiti, ajungem sa mai luam turul de la agentie pentru a doua zi si biletele spre Ica . Ajungem la hotel si motaim pana sa vina hainele de la spalatorie, dar surpriza ajung mult mai tarziu si cu urme de detergent pe ele. Ne primi banii inapoi cu scuzele de rigoare si imbracati cu ce mai aveam plecam in oras ain acelasi loc sa mancam si ulterior sa descarcam poze. Gasim cu greu un net, cu transfer foarte mic si ne enervam la culme pana reusim sa transferam pozele.
Sambata 19.07.2008
Ne trezim dimineata si plecam spre canionul Colca. Facem cateva popasuri pe drum, oprim la artizanat si Padurea de Piatra si ne continuam drumul spre Chivai unde ajungem la ora 13.00. Mancam bine si ne plimbam prin piata inainte de a ajunge la baile termale. Aici irina face o baie buna si ne intoarcem la hotel unde reusim doar sa prindem un somn mic inainte de la pleca la cina traditionala. Mancarea pe masura platii ( saracacioasa) dar nu ne deranjeaza deoarece e tarziu si nici nu mancam mult si am vazut si cateva dansuri traditionale. Conversam cu un cuplu olandez si 2 portoricani si plecam la culcare.
Duminica 20.07.2008
Dupa ce ne luam micul dejun la un alt hotel ( cand am ajuns la Chivai agentia nu ne facuse rezervare si a trebuit sa ne cazam in alt hotel) plecam spre cruz del Condor.
Aici suntem norocosi, condorii au iesit in numar mare in dimineata aceea sa se bucure de inaltimi si au planat foarte aproape de noi. Dupa cateva ore de relaxare suntem preluati de un alt ghid cu car eluam autobuzul spre cabanaconde si incepem sa coboram in adancul canionului. Drumul ne poarta peste apa pe un pod si ajungem in unul satele din canion - San Juan unde ne oprim pentru pranz.
Aici ne simtim foarte bine in asteptarea pranzului, e multa liniste si ne odihnim picioarele dupa coborarea abrupta. bem cea mai buna bere din calatorie si dupa o masa la fel de buna dormim putin pe banca/ iarba inainte sa ne continuam drumul. Urcam pe langa un apeduct la satele uitate parca in munte si poteca ne duce din ce in ce mai aproape de oaza. In contrast cu ariditatea din jur, aici totul este verde. Initial ne cazeaza la o coliba cu o roaba inauntru si ne indreptam nerabdatori spre piscina. ne imbracam repede sa nu racim si facem o plimbare la rau de unde ne intoarcem destul de repede deoarece incepuse sa se lase intunericul. Ne mutam intr-o colibas "matrimoniala", luam o sticla scumpa de vin si dupa o cina copioasa ne ducem la culcare in coliba de bambus acoperita cu frunze de palmier.
Luni 21.07.2008
Ziua incepe foarte devreme, la 3 dimineata cand fara nici o pregatire incepem urcusul abrupt spre inaltul caniounlui. Dupa 3 ore de urcat ajungem in sat unde mancam infometati micul dejun clasic : 3 chifle ( 1 in plus ca de obicei), marmelada si unt alaturi de mate de coca.
La ora 7 luam autobuzul care ne duce la Cruz del Condor unde schimbam iar ghidul. Pana la ora 10 admiram condorii iar apoi ne intoarcem spre Chivai pe un alt drum spre disperarea a doi turisti care au dovedit ca si din tarile civilizate sunt oameni necivilizati. Drumul e placut, cateva opriri si poze si la ora 12.30 ajungem la un pranz bogat ( platit din buzunarul nostru - ca si pranzul de la inceputul excursiei).
Calatoria pana la Arequipa decurge normal, mai admiram ultima data vicuniile din parcul national pe care le vazusem si pe drumul de dus iar la 17.00 autobuzul ne lasa in Plaza de Armas.
Bem o bere, luam ultimele cadouri si dupa ce luam bagajele mari lasate la hotel mergem la autogara si ne imbarcam spre urmatoarea destinatie.
Ica, Pisco, Balestas 22-23.07.2008Marti 22.07.2008
Ne trezim in autobuz si coboram la Ica undeva in strada deoarece nu ne lasa la autogara autobuzul. Gasim un politist binevoitor care ne ajuta sa luam un autobuz pana la intersectia cu Pisco. Aici vorbim cu un calator, profesor in oras si aflam ca orasul a fost aproape in totalitate anul trecut pe 15 august cand un cutremur a avut epicentrul chiar sub oras.
Ghidul nostru nu mai e valabil si dupa ce un taxi ne lasa in Plaza de Armas unde imaginile sunt dezolante. In centru suprafete intregi sunt demolate total , oamenii stau in corturi si baraci chiar daca a trecut aproape un an de la cutremur. Sunt putini cei care construiesc deoarece sunt saraci si nu isi permit case noi.
Gasim un hotel unde sa ne ducem bagajele - Belen- celelalte fiind daramate si cautam o agentie de unde sa ne interesam de excursii. O gasim intr-o baraca in Plaza de Armas si luam un taxi pentru a prinde turul de Paracas unde ne si intanim cu grupul plecat de dimineata. Apucam sa mancam 2 sandwichuri inainte de a pleca in tur spre desert si spre "catedrala" - formatiunea de piatra atat de faimoasa in zona care nu mai exista deoarece a fost distrusa de cutremur.
Ne indreptam spre Lagunilas unde mancam un peste bun iar restul timpului ni-l petrecem printre pasari de balta. Ne intoarcem in Pisac, facem baia mult asteptata, iesim sa bem o bere si sa mancam ceva iar apoi iar la hotal din lipsa de alta activitate.
Miercuri 23.07.2008
Ne trezim la 6.30 facem bagajele si plecam spre insulele Balestas. ne ia acelasi autobuz, avem acelasi ghid dar calatoria e diferita de ziua precedenta. mergem cu salupa prin ocean cu viteza mare si sarim peste valurile care uneori sunt mai inalte decat noi. In drum admiram coloniile de pelicani si multe alte pasari si incercam sa gasim o explicatie pentru Candelabru - o figura saptata in piatra din vremuri stravechi.
Cu cat ne apopiem de insule cu atat pasarile sunt mai multe. Vedem niste staci golese , iesite din apa pe care si-au facut adapost diverse animale: felurite pasari, pinguini, lei de mare. Inconjuram insulele, ascultam povestile ghidului referitoare la tonele de guano care se extrag de aici si dupa ce ne avantam printr-o arcada ne intoarcem spre tarm. Inainte sa intram in port ne oprim brusc- sunt delfinii care se jucau iesind la suprafata pentru ca apoi sa se ascunda in ocean.
Mai luam cateva cadouri si apoi ajungem in Pisco unde mancam si iar pe soseaua Panamericana spre Lima.
Ne cazam langa Plaza de Armas la hotel Wiraconcha si ne plimbam prin oras. trecem pe la Metro - curiozitatea feminina - si dupa alta hoinareala ajungem la hotel unde ne aranjam bagajele ce se dovedesc a fi destul de grele.
Lima - Amsterdam- Bucuresti 24-25.07.2008Joi 24.07.2008
De dimineata parca nu mai aveam somn. Lasam bagajul la receptie si plecam pe jos la Muzeul de Antropologie si Arheologie. Nu era deschis cand am ajuns asa ca am baut un suc, am mancat ceva si ne-am delectat cu o prajitura cu mere. Muzeul nu se dovedeste a fi asa de interesent cum ne asteptam dar postura de dinaintea cuceririi spaniole a meritat vizitarea.
Mergem in Miraflore cu un taxi pentru a cumpara niste carti de la South American Explorers Club. Luam si niste harti si mergel spre piata Oval pentru a lua si o carte de bucate. Piata o confundam si mai emrgem un KM pe jos dar gasim libraria intr-un final - fara cartea mult cautata. Ne multumim cu o carte cu Machu Picchu si aproape "zburam" spre Plaza de Armas pentru a lua ultima masa in Peru- Pollo Broaster.
Ne recuperam bagajele de la hotel si luam un taxi spre aeroport. Ajungem dupa putina invarteala la Check -In si renuntam la ceaiul de coca. Asteptam avionul care sa ne dupa spre un alt oras - Amsterdam.
Vineri 25.07.2008
Lung drum cu avionul dar ajungem la 13.45 la Amsterdam. iesim din aeroport, ajungem la informatii turistice, ne luam bilete si o harta si dupa o calatorie de 15 minute cu trenul ajungem in Statia Centrala. iesim din gara si hoinarim pe strazi in urmatoarele 4 ore. Ne impresioneaza casele ca de ciocolata, stadutele mici si ne plimbam pe langa canale. Ne oprim la o bere, mai trecem pe la niste magazine si intr-un loc linistit ne oprim pentru o mancare traditionala: vita si carnati si bere. Ne tot plimbam pana ora de decolare se apropie si dupa inca o bere urcam in tren spre aeroport.
Ne imbarcam si asteptam nerabdatori sa ajungem ACASA!
